"Operatiunea Bachus" a fost cea mai mare desfasurare de forte a politiei economice, din timpul lui Ceausescu. Inspectoratul General al Militiei avea in plan trei proiecte de anvergura: 1. afacerea vinarilor; 2. anchetarea canta-retilor de muzica usoara si populara, nume celebre la acea vreme, care, se spunea, strangeau mari sume de bani din cantatul la nunti si suse; 3. anchetarea ghicitoarelor si vrajitoarelor, care, de asemenea, se imbogatisera "ilicit". Dar militia n-a mai avut forta. Afacerea vinarilor, organizata de Gheorghe Stefanescu, o sleise.
"Operatiunea Bachus" a fost declansata de militie in iulie 1978. Capul retelei, Gheorghe Stefanescu, avea sa fie arestat in august. Dupa trei ani si patru luni, in 4 decembrie 1981, a fost executat. Scandalul s-a declansat insa cu totul intamplator...


INCEPUTUL SCANDALULUI
In luna mai 1978, primisem la redactie, la Flacara, o reclamatie din partea unui cetatean, caruia i se stricase vinul comandat pentru nunta. Omul cumparase vinul de la Gheorghe Stefanescu, cel mai cunoscut vinar al Bucurestiului, isi amanase nunta, iar, dupa doua saptamani, vinul lui arata destul de prost: pe fundul damigenelor se depusese o substanta inchisa la culoare, restul era apa. In acea scrisoare se vorbea si despre afacerile necurate ale lui Stefanescu, sustinut de Balatica, primul secretar al PCR de la sectorul 1. Eugen Seceleanu a fost redactorul trimis la Balatica sa-i afle parerea despre reclamatie. Dupa o asteptare de 6 ore a fost primit, dar a fost rapid expediat si sfatuit ca revista sa nu se mai ocupe de "prostii". Eugen Seceleanu a scris exact ceea ce i s-a intamplat. Nu dupa multa vreme, Nicolae Cristache, scriind despre un alt caz, "Mostenirea Hondru", pomenise de o vila de la Breaza, cumparata pe un pret de nimic tocmai de Gheorghe Stefanescu. Lucrurile s-au precipitat brusc. La putina vreme, Inspectoratul General al Militiei (azi I.G.P.) a inceput anchetarea vinarilor, iar in august Stefanescu a fost arestat.


ARESTARILE
Depozitele lui Stefanescu si ale "colaboratorilor" au fost luate la mana. A fost luat Stefanescu, apoi au urmat fiii sai, sefi de crame din tara, directori, primul secretar Constantin Balatica, iar dintre cei mai cunoscuti vinari bucuresteni, Niculescu, seful magazinului din str. Avram Golfaden, azi demolat, undeva aproape de Uzina "Timpuri Noi", si Soare, seful depozitului de la "Razoare". Nu insist asupra "tehnologiei" prin care Stefanescu crease reteaua, se umpluse de bani si aur, devenind cel mai bogat om din acei ani. O face rechizitoriul, publicat alaturi, o marturiseste generalul Costica Voicu, pe atunci membru al echipei de anchetatori. Voi spune insa ca Cercetarile penale si Primaria generala au fost "dotate" cu doua harti imense, aproape cat un perete de birou, pe care erau marcate la zi legaturile lui Stefanescu. Apareau acolo directori, sefi de crame, activisti, procurori, militieni. Cand ancheta ajunsese in punctul culminant, spre stupefactia generala, harta de la Primarie a disparut. Pur si simpul a fost furata. Tot pe atunci, un procuror bagat pana peste poate in afacere, a fugit in Italia. Harta disparuse, de fapt, deoarece se constatase ca Stefanescu mituise sute de insi cu functii mari. Parea ca toata Romania era a lui Stefanescu.


VINARIA LUI NICULESCU
Cu aprobarea lui Tudor Stanica, adjunct la Cercetarile penale din Rahova, azi condamnat in "cazul Gheorghe Ursu", am stat de vorba si cu Niculescu, si cu Soare, la vorbitorul din Rahova. Pe Niculescu il stia tot cartierul din jurul bisericii Sf. Vineri, ulterior demolata, deci si militienii de la "circulatie", din Udriste. Cumparasem si eu adeseori vin de la el. Era un tip distins, parea un universitar la munca de jos. Calm, deosebit de politicos, cu un sfat de cunoscator pentru fiecare client. Era insa cardiac. Anchetatorii i-au procurat medicamente straine, de teama sa nu-l piarda cat timp durau cercetarile. Totusi, avea sa moara chiar in ancheta. Stransese vreo cinci milioane de lei din cupajarea vinurilor de 7 lei, de 9 lei si de 15 lei. Erau cele trei "soiuri populare", pentru care se batuse Ilie Verdet, cand era prim-ministru, sa-l convinga pe Ceausescu sa nu le desfiinteze, acesta auzind ca vinul e atat de prost, incat e periculos. In plus, Niculescu scotea sume importante din dopurile de pluta, pe care le adauga la pret, vreo cinci sau zece bani bucata. Statea calare pe milioane, dar era iritat ca a fost furat la pensie, ca i s-a calculat gresit, primind doar 354 de lei. Cu atatia bani in casa? - am intrebat uluit. "Domnule, erau banii mei munciti, erau cinstiti. Ceilalti ieseau oricum...".


SOARE DE LA RAZOARE
Seful depozitului de la Razoare, magazin aflat dincolo de Academia Militara, cam pe unde incepea Drumul Taberei, era un tip de smecher, sigur pe el. Povestea cu umor una sau alta si era convins ca pilele il vor scoate din incurcatura. Terminase ASE-ul, desi scria miau ca pisica. "Cand am terminat eu facultatea, mi-a spus razand, tot ASE-ul mirosea a vin".
Cat priveste arestarea lui Balatica, anchetatorii au riscat foarte mult. Inginer la "Laminorul", fusese pus prim-secretar de Ceausescu. Ca sa poata pune mana pe probe (bijuterii si bani), despre care aveau informatii, anchetatorii au aranjat cu cei de la "muncipiu' de partid" sa-l puna pe Balatica sa tina o sedinta cu "activul comitetului sectorului 1". In acest rastimp, i-au facut perchezitie acasa. Astfel ca nimeni din familie n-a putut sa ia legatura cu el, fiindca era in sedinta. Daca nu le iesea "pasienta", zicea Stanica, era in aer toata militia, "cu Nuta in frunte". Am relatat aceste lucruri, multe dintre ele nepublicate la vremea respectiva, din motive usor de inteles, fiindca nu mult dupa aceea aceste anchete de presa ne-au fost reprosate de catre militie. Tudor Stanica avea sa-mi spuna ca din cauza articolelor aparute in presa (cele mai multe in Flacara, cateva in Scanteia), am facut "pulbere eforturile militiei". "Ii urmaream de noua ani, spunea Stanica, dupa ce ati inceput voi sa scrieti, au inceput si ei sa-si ascunda banii si aurul. Luni de munca ne-a luat scotocitul." Am aflat apoi ce se intamplase. Au fost scosi vinovati pentru ca au aflat si au intervenit prea tarziu. Ei s-au aparat astfel de Ceausescu.
Din acel moment, sectia de presa a CC a interzis orice articol cu acest subiect. Totul s-a incheiat cu un text care punea definitiv lucrurile la punct, in Scanteia.


STEFANESCU VAZUT DE DIRECTORUL SAU
Reiau, din ancheta fostului meu coleg Nicolae Cristache, un fragment din caracterizarea facuta de directorul Intreprinderii Comerciale Locale, careia ii apartineau depozitele lui Stefanescu: "Tovarasul Stefanescu Gheorghe... a cautat sa se achite cu cinste de sarcinile trasate. Este un tovaras muncitor care nu si-a precupetit timpul liber pentru bunul mers al intreprinderii. Nu este mandru si a cautat sa-si ajute tovarasii de munca impartasindu-le din cunostintele sale...". Ceea ce nu era prea departe de adevar.


COSTICA VOICU, RECTORUL ACADEMIEI DE POLITIE, FOST OFITER ANCHETATOR: "CEAUSESCU A VRUT SA DEA UN EXEMPLU"
Prof. univ. dr. Costica Voicu, rectorul Academiei de Politie, a facut parte, in calitate de tanar ofiter, din echipa de anchetatori care a lucrat la cazul "Stefanescu-Bachus". Printre colegii sai de atunci au mai participat la anchete comisarul-sef Dorin Mihaiasa, actualmente seful Directiei cazier judiciar din IGP, chestorul Vasile Dragoi, seful Oficiului National pentru Refugiati, procurorii Eugen Vasiliu, Argeseanu, Nastase, Jipa.
Costica Voicu a incercat sa rememoreze, pentru cititorii ZIARULUI, modul in care a decurs una dintre cele mai mari anchete politienesti din vremea regimului comunist, ce a condus la condamnarea la moarte a lui Gheorghe Stefanescu si la condamnarea la inchisoare a peste 200 de persoane implicate in Dosarul Stefanescu-Bachus, pentru infractiuni de natura economica.



- "Operatiunea Bachus" a fost declansata in vara lui 1978, prin iulie, parca, cu celebrele personaje Stefanescu, Niculescu, cu toata reteaua de productie, transport si desfacere. Si nu numai in Capitala, ci si in foarte multe judete. S-au constatat si erau evidente probele pe care noi le stransesem…



- Cred ca peste 250 de politisti, din toata tara, si procurori, in perioada de varf, de la inceput si pana la finalizarea operatiunii. Operatiunea a plecat de la o sumedenie de semnalari, informatii, date si sesizari ale oamenilor privitor la elemente de falsificare a vinurilor. Celebrul vin de masa, vin din soiuri pure, vin sortiment etc. Si de la o anume legatura dintre gestionarii acestor magazine, depozite de vinuri - incepand cu cel al lui Gheorghe Stefanescu de pe Calea Grivitei, de jos, continuand cu cel al fiului sau, Mircea, de pe Calea Grivitei de sus, cum se spune acolo despre intersectia Caii Grivitei cu Calea Buzesti, terminand cu cele din Sf. Vineri, de la Obor, de pe Pantelimon, altele tot la fel, de pe Calea Grivitei… Era o retea comerciala de magazine de vinuri, depozite, foarte bine pusa la punct la vremea respectiva. Ne aflam in fata unor elemente clare de falsificare a bauturilor alcoolice, in speta a vinului, si de aici si productii extrem de mari, mai ales de sarbatori, de Paste, Craciun. Dupa o anumita perioada de timp, s-a pus in evidenta, informativ, faptul ca suntem in fata unei retele, furnizorul cel mai mare fiind judetul Vrancea, patria vinului de la noi, dar si celelalte zone viticole - Tulcea, Constanta, Buzau, Prahova, Dolj etc.






- Practic, scanteia care a declansat si a grabit, de fapt, operatiunea "Stefanescu-Bachus", a fost o actiune desfasurata de fostul meu coleg, raposatul Salitra, capitan pe atunci, unul dintre marii politisti pe care i-a avut politia economica la vremea respectiva. El a constatat ca acest Stefanescu Gheorghe detine si face operatiuni ilegale cu valuta si mai ales cu aur. La perchezitia efectuata la Stefanescu, celebrul "nea Gica Stefanescu", echipa condusa de Salitra si de alti colegi a descoperit acel prim-milion de lei si o cantitate foarte importanta de aur la perchezitia domiciliara. S-a continuat actiunea cu verificarea economico-financiara a gestiunii si s-au pus in evidenta elementele de falsificare a bauturilor, de cantitati importante de bauturi alcoolice aduse fara forme legale - exista un singur aviz de expeditie cu care se aduceau patru transporturi, din patru se platea numai unul, restul reprezentau afacerea lui cu furnizorii de la vremea respectiva.



- La un combinat de vinificatie cum era cel de la Cotesti, nimeni nu stia cat este…






- Sigur, absolut, nu stia nimeni. Acolo furtul incepea de la productie, de la recoltatul strugurilor, de la vinificatie, de la cantitati inregistrate fals mai mici… Totul ne-a pus pe noi, apoi, intr-o situatie extrem de delicata din punctul de vedere al documentarii faptelor! In primul, ne-am pus pe citit, pentru ca nu cunoasteam nimic despre domeniul vinificatiei, ce inseamna pentonizare, cupajare, grad alcoolic, grad dedal, care e procesul de transformare s.a.m.d.! S-a produs retinerea lui Stefanescu, arestarea sa imediata, s-au extins controalele. Afacerea era pusa pe picioare de cel putin cinci-sase ani, prin retea intinsa de corupti. Dupa arestarea lui, s-a aflat ca si fiul lui mai mare are depozit de vinuri, si rudele lui, si cumnatul lui. Din acel moment, s-a creat o echipa complexa, procuratura, politie si totul s-a derulat cu verificarile simultane la aceste prime categorii de gestiuni. Sigur ca lucrurile s-au dovedit a fi usor de probat, asa cum erau: cantitati de marfa fara forme legale, falsificate, instrumentare de falsificare, coloranti alimentari, tot ceea ce insemna o veritabila reteta!



Vinurile, va aduceti aminte, erau foarte cautate, erau gustoase, pentru ca aveau retete, inclusiv cu coloranti alimentari adusi din import, pe relatii. Odata constatate aceste infractiuni la unitatile respective a trebuit sa mergem, logic, la sursa de aprovizionare. Din documente s-au vazut furnizorii: IAS Cotesti, IAS Odobesti, Valea Calugareasca, Samburesti, Niculitel etc., cu care, in mod logic, trebuia sa existe un parteneriat in aceasta infractiune. Atunci s-a trecut la faza a doua - cercetarea producatorilor si furnizorilor, cu echipe la fel de complexe, cu desanturi. Mergeam cu autobuze intregi de politisti, se pleca la IAS-uri, cu inventarierea clara a tuturor gestiunilor si cu reconstituirea, de fapt, a intregii situatii de gestiune financiar-economica a acestor unitati furnizoare. Din cercetarile respective au reiesit celelalte elemente, de coruptie - a primului secretar PCR Balatica, de la sectorul 1, cum era atunci, a altor directori, directori adjuncti etc. A fost arestat directorul general Comaroni, directorul Directiei generale a comertului bucurestean, primul secretar PCR de la Vrancea - care a fost schimbat, nu mai stiu daca probatoriul a fost complet in cazul lui, pentru ca noi lucram fiecare pe un anume segment.






- In nici un caz! Desi aveau coloranti alimentari, aceste vinuri nu erau toxice, nu era nici un fel de problema pentru organism. Era, practic, o falsificare clasica, cum se face si astazi pe scara larga, pe "principiul" se desface sticla, se scoate un sfert sau o jumatate, se baga apa si gata… O alta filiera a fost aceea a alcoolului rafinat, pentru alcoolizarea vinului: noi exportam foarte mult vin in Rusia, rusii il voiau mai tare, si atunci, pe proceduri stiintifice, legale, se intarea vinul cu alcool. O alta metoda era cupajarea, amestecul, in proportii cunoscute de "meseriasi", a diferitelor calitati de vinuri. Toata povestea aceasta este povestea unei retele extrem de bine pusa la punct, sudata, cu capete de pod in zonele de decizie politica: de la nivel de sef de serviciu, director adjunct, director general si mergand pana la nivelul primilor secretari si a unor oameni cu foarte multa putere de decizie, cu influenta politica.



Mi-aduc aminte, de exemplu, ca la Constanta a fost arestat directorul Cazinoului, Gheorghe Stefan il chema, cred, care primea la vremea respectiva cantitati importante de plusuri de la celelalte podgorii, din Tulcea, de la Nazarcea… Tin minte si cum am facut cercetarea, am gasit sume de bani ingropate, apoi unele transferate de la Constanta la Bucuresti. Toti cei care stiau ca sunt in aceasta situatie incercau sa scape si macar sa-si ascunda cat mai bine valorile, averea, sa-si intareasca pozitiile pe plan local, cu parteneriate locale cu sefi politici din zona respectiva. Unii au ascuns valori in cele mai ingenioase moduri, in cutii de whisky am gasit obligatiuni CEC de 100 si de 200 de lei. A urmat munca enorma pe care trebuia s-o facem, cu scrierea fiecarei serii a obligatiunilor, a banilor!






- Din 1978 pana in 1980, mai bine de doi ani…



- Eu am controlat gestiunea fiului cel mare, Mircea Stefanescu, la depozitul de langa Piata Buzesti, dupa aceea am fost la depozitul lui Trifan Constantin, tot din Calea Grivitei, dar undeva pe la Piata Chibrit, cel care s-a sinucis la ancheta.



- I-am facut inventarul la depozit, alta echipa ii gasise la perchezitie acasa, ascunse in ghemuri de lana mohair, bijuteriile si valuta, o cantitate apreciabila! Era extrem de agitat, era constient de soarta lui, fusese luat cam la doua luni dupa Stefanescu, era prieten cu Stefanescu, de fapt fusese un ucenic al lui Stefanescu, a fost vanzator la el si pe urma isi deschisese si el depozit… Deci, l-am luat din Calea Grivitei, l-am predat - fluxul era urmatorul: echipa de perchezitie, echipa de control economic, echipa de anchetatori si de procurori. L-am predat anchetatorilor din Rahova. Un fost coleg, nea Aurica Taranu, l-a preluat si a lasat o borseta pe birou cu cateva lucruri personale, printre care si un briceag… Nea Aurica, chemat la telefon, doar la doua usi distanta, a facut greseala sa-l lase singur: Trifan a scos briceagul si si-a facut 24 sau 28 de intepaturi cu un briceag! S-a facut ancheta pe tema asta, a fost scandal atunci!






- In primul rand, ei au crezut ca este imposibil sa li se probeze infractiunile, ca nu ne descurcam cu actele. Apoi, au avut garantia unor relatii extrem de sus-puse, adica nimeni nu indraznea sa se lege de ei! S-a pus intrebarea de ce s-a anchetat direct de catre IGM: pai, pentru ca ala de la sectie sau de la judet nici nu putea sa intre, dadea Stefanescu un telefon si ofiterul de la sectie era intrebat, de catre primul secretar, ce cauta acolo - "ce cauti, ma, acolo, iesi, dom'le, du-te si vezi-ti de treaba!" De-asta a fost nevoie de implicarea directa a ofiterilor de la centru, din IGM. Pe parcurs, ei au fost socati de rabdarea si de meticulozitatea desfasuratoarelor, a documentelor, lucram enorm, erau birouri intregi de documente…



- Aproape toti in momentul in care le-am pus aurul, banii si valuta pe masa! Mai dificil pentru ei a fost sa reconstituie cu o anumita precizie care era dimensiunea afacerilor! Baiatul cel mare al lui Stefanescu a fost cel mai slab, el a cautat, de fapt, sa dea totul pe batran, ca tatal lui ii tinea gestiunea si se ocupa de tot! El era de fapt un baiat de bani gata, cu case, cu masini… Nu prea stia despre ce este vorba, el semna, era gestionar, el confirma documentele! Taica-su i-a zis, probabil, noi facem imperiul asta al vinului, tu nu faci altceva decat sa executi ce spun eu!






- Stefanescu se purta modest si era dominat de munca! Umbla in halat, cu papuci in picioare si coordona intreaga activitate. El era un fel de lider al vinarilor, era cel mai tare. Ei nu epatau, stateau intr-un apartament de patru camere, aparent erau modesti, incercau sa nu atraga atentia asupra lor.



- Nu, nu au fost absolut deloc! Ceausescu a vrut sa dea un exemplu atunci - "iata, elemente burgheze, ce fac tovarasii activisti?! Cum permit sa apara asemenea fapte?" In momentul in care se facea o informare catre Ceausescu, sa fie cercetat un anumit personaj, chiar activist PCR, nu mai era problema! Era vorba despre descifrarea unor lungi perioade de afaceri pe elemente de mare coeziune infractionala, existau rude, cumnati, cumnate, diverse alte imbarligaturi, de cadourile care se dadeau - ghiuluri si ceasuri de aur, Balatica a avut ceas de aur, mari sume de bani, bijuterii pentru el, sotie si copii! Astea se dadeau, asa, cu nonsalanta, nu se punea problema, erau sume imense, castigau enorm! Spre exemplu, cel mai sigur pe el era seful Cazinoului din Constanta, se credea tare, era cuscru cu seful IJM Constanta: cand l-am rapit noi de acolo, ne-a zis: "cum, dom'le, sa ma iei pe mine, cuscrul meu e seful militiei pe judet?!"






- Colonelul Ion Baciu, adjunct de directie a militiei economice, si colonelul Tudor Stanica, adjunctul directiei de anchete penale, fiecare pentru cele doua tipuri de probleme. Eu eram din echipa colonelului Baciu.



- Nu, n-am crezut ca se va intampla asa ceva, ca va fi condamnat la moarte!



- E o intrebare delicata, dar ceea ce pot sa spun este ca nu noi, politistii, l-am condamnat! Solutia a fost legala si aceasta problema nu era treaba noastra! Ceea ce pot sa spun este ca a fost cea mai mare actiune si cea mai mare reusita a politiei romane, de cand o stiu eu - si o stiu de aproape 40 de ani. In primul rand, prin faptul ca s-a reusit demontarea primei mari retele de crima organizata, asta e clar! Eram intrebat, dupa revolutie, daca am batut pe vreunul: nu domnule, eu n-am batut pe nimeni, eu am batut cu hartiile, cu datele si actele! (Marian Ghiteanu)

CONDAMNAT LA MOARTE
Rechizitoriul a retinut un prejudiciu de 5.622.556 lei, "furt din avutul poporului" - suma imensa pentru acele vremuri. Stefanescu a fost condamnat la moarte numai pentru afacerea ilicita cu vinuri provenite de la Cotesti, pentru restul faptelor primind pedepse cu inchisoare.
Procurorii au demontat o adevarata caracatita care a facut avere din negotul cu vinuri, fabricate la IAS-uri si masluite la depozitele din Bucuresti. 31 de angajati de la IAS Cotesti si sefi de depozite din Bucuresti au primit ani grei de inchisoare, autoritatile dorind pedepsirea exemplara a autorilor celei mai mari fraude din Romania socialista.



In afacerea cu vinuri, procedeele care permiteau insusirea "curata" de bani din gestiune erau relativ simple. De exemplu, la cramele din Cotesti se creau plusuri in gestiune prin falsificari de acte sau "invocarea" unei productivitati slabe din cauza unor calamitati naturale inchipuite. De acolo, vinurile ajungeau la gestionarii din Bucuresti, unde se cupajau: vinurile inferioare varsate, provenite din furturile de la Cotesti, erau amestecate cu cele superioare si vandute la pretul cel mai mare, iar plusul de bani realizat prin marirea cantitatilor comercializate intra in buzunarul gestionarului. La fel, tuica de pruna era amestecata cu rachiu de drojdie sau cu alcool rafinat.



Asa proceda Gheorghe Stefanescu, fostul sef al Depozitului de Vinuri si Rachiuri din Calea Grivitei, care a dezvoltat aceasta afacere intre 1971-1978. Dupa interogarea complicilor de la Cotesti, procurorii au descoperit ca Stefanescu s-a aprovizionat cu 138 de vagoane de 7 lei litrul, 24 de vagoane cu vin de 9 lei si doar 8 vagoane cu vin de 12 lei. Amesteca vinul superior cu cel inferior, il vindea cu pretul cel mai mare si astfel a realizat un plus de aproape 900.000 de lei. Stefanescu cupaja si rachiul de drojdie cu tuica de pruna, dar nu oricum, ci tinand cont de concentratiile alcoolice.



Rachiul de drojdie avea o concentratie alcoolica mai mare la un pret pe litru 19,50 lei. Tuica era mai scumpa, 21,50 litrul, dar si mai putin tare. Amestecul dobandea mai multa tarie si era diluat cu apa, pana ce atingea gradatia tuicii. Expertiza contabila a stabilit ca, prin botezarea tuicii de pruna cu rachiu si apa, Stefanescu a scos un profit de mai bine de un milion de lei. Banii obtinuti nu erau niciodata lasati in casa depozitului, iar, vreme de opt ani, nu s-a descoperit vreun plus in gestiune la nici un control.



Pentru amestecuri, Stefanescu primea, fara acte sau cu documente false, importante cantitati de vin, in special de calitate inferioara. Livrarile nu se puteau realiza insa fara complicitatea pivnicierilor de la Cotesti. Pentru a nu fi depistati, "infractorii" foloseau procedee deosebit de ingenioase. Initial, pe avizele de expeditie ale transporturilor cu vin se trecea cantitatea reala, dar ultima cifra era intotdeuna 1. Cand actele ajungeau inapoi la Cotesti, cifra 1 din coada devenea litera "l", reprezentand litri, iar in fata era trecuta o cifra mai mica. Asa rezulta o cantitate sensibil mai mica fata de cea primita de gestionar. Uneori, se faceau cate doua transporturi pe o singura foaie de parcurs ori erau folosite avize de expeditie fictive, provenind din facturile neinregistrate. Alteori, vinul superior figura in scripte ca inferior.



In sapte ani, Stefanescu a primit ilegal, tot de la Cotesti, mai mult de 400.000 de de litri de vin, in valoare de 4.500.000 de lei. De departe, biznisul era extrem de profitabil. Anchetatorii au gasit in posesia lui Stefanescu 18 kilograme si jumatate de bijuterii din aur si pietre pretioase, in valoare de 5.500.000 de lei si 2.242.077 de lei, bani numerar sau CEC-uri. Stefanescu mai avea un apartament in Bucuresti, o vila la Breaza si doua autoturisme.



Pentru afacerea dezvoltata din avutul obstesc, Stefanescu a primit condamnarea la moarte, pe 26 aprilie 1980, de la judecatorii Tribunalului Bucuresti. Chiar daca recursul era inutil in justitia comunista, Stefanescu a atacat sentinta. A contestat nu faptele, pe care le-a recunoscut in mare parte, ci cantitatile de vin primite si amestecate, precum si sumele rezultate din vanzarea acestora. In sedinta din 17 iulie 1981, de la Tribunalul Suprem, Stefanescu a solicitat ca pedeapsa cu moartea sa-i fie comutata in 20 de ani de inchisoare, iar averea sa nu-i fie confiscata in totalitate. A declarat ca sotia sa nu poate munci, iar copiii sai sunt arestati pentru alte fapte de drept comun. Stefanescu a explicat ca o parte din aurul gasit la perchezitii provenea de la parintii si bunicii sai.



Chiar daca a admis ca valoarea prejudiciului este mai mica decat cea initiala, respectiv de 3.715.897 de lei, procurorul de sedinta Nicolae Radulescu a sutinut condamnarea la moarte a inculpatului. Dar Stefanescu isi semnase singur sentinta, atunci cand a declarat, la inceputul anchetei, ca nu regreta faptele comise. Aceasta propozitie rostita la interogatoriu a fost folosita la proces impotriva lui, fiind caracterizat drept un pericol major pentru societate, cu o "atitudine dusmanoasa". "In mod corect, s-a tinut seama ca faptele din dosarul de fata fac parte dintr-o serie de fapte infractionale foarte grave, prin care s-au sustras din avutul obstesc, de catre numitul inculpat, peste 10 milioane de lei, suma care, daca ar fi ramas in patrimoniul obstesc, ar fi fost folosita la realizarea unor obiective importante pentru societate. Atitudinea inculpatului fata de oranduirea sociala din tara noastra a fost de-a dreptul dusmanoasa, manifestand, totodata, un cinism revoltator", a spus procurorul inainte de pronuntarea sentintei. Care a mentinut, irevocabil, pedepsa capitala aplicata gestionarului cu 8 clase.



Toti cei care ii livrau ilegal vinurile lui Stefanescu au fost judecati in dosare separate, la Tribunalul Bucuresti, iar decizia finala a luat-o Tribunalul Suprem. Dosarul Cotesti i-a reunit in boxa acuzatilor pe directorul IAS-ului, Stanica Dumbrava, pe contabilul sef Valeriu Perisoara, alaturi de alti 18 angajati ai cramelor. In aceeasi cauza au fost judecati 10 gestionari ai depozitelor de vinuri din Bucuresti, inclusiv Stefanescu.


In acest proces, Stefanescu era complice la sustragerile masive de la Cotesti, din care primise si el o buna parte pentru a-si dezvolta afacerile. Considerat instigator, Stefanescu a primit aceeasi pedeapsa aplicata sefilor de la Cotesti, adica 20 de ani de inchisoare. Acest proces a fost judecat in paralel cu dosarul falsificarilor de vin de la Bucuresti, iar pe 14 iulie 1981 Stefanescu a primit tot 20 de ani. Paradoxal, i-a dat lui Stefanescu speranta ca va fi lasat in viata, pentru ca gestionarul fusese deja condamnat la moarte in dosarul principal si astepta judecarea recursului. Numai ca, dupa cateva zile, pedeapsa cu moartea devenea definitiva.
La Tribunalul Suprem, judecatorii Constantin Buga si Ioan Manole, condusi de presedintele Sectiei Penale, Stefan Costachescu, sunt cei care l-au condamnat definitiv la moarte pe Stefanescu. Nicolae Radulescu este procurorul care a cerut pedeapsa cu moartea, iar inculpatul a fost aparat de avocatul George Carpet. Recursul la condamnarea la moarte s-a judecat pe 17 iulie 1981, cand avocatul a contestat doar incadrarile juridice ale faptelor, inexactitatea cantitatilor de vin amestecate si a cuantumului prejudiciului. Avocatul a solicitat ca inculpatul sa fie condamnat doar la inchisoare. Pronuntarea sentintei a fost amanata pentru 21 iulie, cand lui Stefanescu i-a fost mentinuta condamnarea la moarte. Nici unul din cei care l-au judecat pe gestionarul-milionar nu mai sunt astazi in viata. In 4 decembrie 1981, Stefanescu a fost executat si inmormantat la Cimitirul Jilava. (Mihai Niculescu)


IN NUMARUL DE MAINE: BLESTEMUL STEFANESTILOR INTERVIU, IN EXCLUSIVITATE, CU VADUVA LUI GHEORGHE STEFANESCU