Dan Antonescu, comisar-sef, zodia Balanta. A stiut intotdeauna sa faca fata situatiilor grele, luand in calcul toate riscurile. Foarte echilibrat, el s-a impus prin metoda sa de lucru, ceea ce i-a adus porecla de Colonelul, inca de pe vremea cand nu avea acest grad. La cazul Taricelu Valentina a lucrat din 1993 si nu a renuntat niciodata la speranta ca avea sa-l prinda pe criminal.



Diana Sarca, subcomisar. Meticuloasa, cu un fin spirit de observatie, se descurca in situatiile cele mai dificile, gasind spontan o portita de iesire. Este in acelasi timp un foarte bun culegator de informatii, cat si un om de actiune. I se spune Piticu', dar nu pentru ca e blonda. Oricum, asta nu o impiedica sa se vare peste tot, cu un curaj mai mare decat ea.



Adrian Deaconu, subcomisar, zodia Scorpion. Foarte cu picioarele pe pamant, planifica fiecare actiune si respecta planul cu minutiozitate. Este recunoscut pentru capacitatea sa de a "mirosi" si cea mai mica inselatorie. Se bucura de foarte multa incredere din partea colegilor. I se spune Roscatu' pentru ca nici o alta porecla nu i s-ar fi potrivit mai bine.



Radu Gavris, inspector, zodia Rac. Cand isi pune ceva in cap, isi concentreaza intreaga atentie in realizarea acelui scop, ceea ce il face deseori sa para individualist. Este doar o aparenta pentru ca stie sa lucreze in echipa. Intra in birou ca o vijelie, mai sa rupa clanta, de parca ar vrea sa intrebe: "Ce program se executa aici?". De aceea i se si spune Inspectorul.



Cadavrul Valentinei Taricelu (15 ani) a fost gasit in aprilie 1993, in curtea Facultatii de Drept din Bucuresti. Fata fusese sodomizata si ucisa prin strangulare, apoi acoperita cu coli de tipar. Dosarul a ramas cu autor necunoscut timp de noua ani, pana cand s-a descoperit cadavrul Andreei Cozac, in acelasi loc, in noiembrie 2001. Politistii de omoruri de la sectorul 1 din cadrul Politiei Capitalei nu aveau nici o indoiala ca era acelasi autor.
Comisarul-sef Dan Antonescu astepta de noua ani un indiciu care sa-l duca la prinderea celui care o ucisese pe Taricelul Valentina. In tot acesti ani se facusera peste 1.000 de audieri si verificari, se luasera la puricat toti pedofilii, violatorii si infractorii al caror profil psihologic ii desemnau ca posibili psihopati sexuali. Se stransese "o roaba" de date, dar nu ajunsesera nicaieri. Insa nu renuntase la speranta ca, intr-o buna zi, avea sa-l prinda pe criminal. Imaginea fetitei ucise nu-i daduse pace in toti acesti ani. Si-o amintea, firava, prinsa de rigor mortis ghemuita, cu pumnii spre fata, in pozitie de aparare. Colega lui, Diana, remarcase ca arata ca o papusica sfaramata si aruncata intr-un colt. Isi amintea pana si faptul ca fusese acoperita cu coli de tipar A2, de dictionar. Nici unul dintre cei care lucrasera la caz in 1993 - col. Dinca Marin, col. Georgica Muresan, Dan Antonescu, pe atunci locotenent-major, capitan Emil Costache, zis Bulgaru' - nu se impacase cu gandul ca acel criminal va scapa neprins. De cate ori trecea prin dreptul Facultatii de Drept, Colonelul se uita spre locul unde fusese gasit cadavrul fetitei, in speranta ca poate ii va veni o idee care sa duca la prinderea criminalului. Nea Marin si Nea Georgica, fumatori inraiti de felul lor, parca fumau si mai mult de cand cu cazul Taricelu. Pur si simplu, nu mai puteai intra la ei in birou. Au iesit la pensie si nu li s-a realizat visul de a-l prinde pe criminal.


SI-A STERS URMELE
Iata ca acum se ivise ocazia. In noiembrie 2001, in curtea Facultatii de Drept din Bucuresti fusese gasit cadavrul unei fetite de 12 ani, Cozac Lucretia Andreea. Criminalul a fost prins de catre politistii de omoruri de la sectorul 5 din cadrul Politiei Capitalei. Era chiar tatal fetitei, Cozac Viorel.
Dar politistii de la sectorul 1 de la Politia Capitalei credeau ca tot Cozac este si autorul crimei petrecute cu 9 ani in urma. Amandoua fetitele fusesera sodomizate si ucise prin strangulare.
Cadavrul Valentinei fusese acoperit cu coli de tipar, iar al Andreei cu frunze. Dan Antonescu nu voia sa dea gres, asa ca nu s-a grabit sa-l interogheze pe Cozac in legatura cu cealalta victima.
- Trebuie sa strangem toate datele despre omul asta, intelegeti? Toate. De cand s-a nascut, pana a devenit ce a devenit. Nu vreau sa ne dea la intors cu nimic. Vreau sa inteleaga ca noi stim raspunsurile la toate intrebarile pe care o sa i le punem si sa nu incerce sa ne duca.
Colonelul era deosebit de serios. Intelegeau cu totii ce li se cerea. O munca enorma, de strangere de date despre viata lui Cozac, astfel incat, in momentul cand ar fi trecut la interogatoriu, nici Cozac insusi sa nu stie atatea detalii despre propria viata. Numai astfel incoltit sperau sa-l determine sa-si recunoasca faptele. Cunosteau toti "cazul Taricelu".
Intr-un fel sau altul, fusesera cu totii implicati. Care cum venea nou la Serviciul Omoruri i se punea in brate dosarul cu AN (autor necunoscut). Cine stie, poate vreunul, cu mintea mai limpede, sa vada acea portita care le scapase celorlalti. Dar nu exista nici o portita. Acel criminal odios reusise sa-si stearga urmele.
- Haideti, la treaba! ii indemna comisarul-sef.


UN DESCREIERAT PATIMAS
Colonelul, Piticu', Roscatu' si Inspectorul au pornit cu investigatiile de la ultima adresa a criminalului. In Kogalniceanu se mutase in martie '93, iar o luna mai tarziu a lasat in urma prima victima. De fapt, prima victima de omor. Taricelu Valentina nu fusese insa prima victima a poftelor animalice ale lui Cozac. Dintr-o casatorie anterioara, avea o fata oligofrena, pe care o lasase si insarcinata. I se intrerupsese sarcina. Cea de a doua nevasta a lui Cozac avea si ea o fata din alta casatorie, pe care o trimisese la tara ca sa o protejeze. Crezuse ca astfel isi tine barbatul in afara tentatiilor.
Era o femeie simpla, muncitoare, care se inhamase la o casa grea, mai ales de cand barbatul devenise doar un om bun la toate prin bloc si ea trebuia sa munceasca sa intretina toata familia. Dar nu vazuse in Viorel monstrul care era de fapt. "Un descreierat patimas" il descrisese o cunostinta si se pare ca multi nici nu vedeau aceasta tara a caracterului sau. Abia cand fata cea mica, Lucretia Andreea, disparuse, femeia a parut sa dea crezare tuturor zvonurilor despre comportamentul libidinos al barbatului ei. Era insa prea tarziu. Monstrul isi sodomizase fiica si o ucisese.
- N-are nici o scuza! bombani Piticu'. Cum sa nu-ti dai seama cu cine traiesti?! Stia si ce-i facuse fetei lui mai mari, iar pe a ei o trimisese la tara tocmai sa nu se dea la ea. Avea destule motive sa-l dea pe mana politiei din timp, sa nu se intample ce s-a intamplat.
Avea dreptate. In toate cazurile de incest se dovedise ca mamele stiau sau aveau mai mult decat banuieli cu privire la ceea ce se petrecea in casa. Dar tacusera, punandu-si in pericol copiii.


BORDELUL
Mergand mai departe cu investigatiile, au aflat ca Viorel Cozac a copilarit langa un bordel din Cotroceni. Chiar foarte aproape. Atat de aproape, incat a vazut o gramada de "scene" care si-au lasat amprenta asupra psihicului sau. Si asupra tendintelor sale sexuale. Pe care si le-a "explorat" de mic. La inceput, victima i-a cazut o capra, dupa cum reiesea din relatarile unor martori care il cunoscusera in acea perioada. De fapt, cei care il cunoscusera de mic ii prevazusera un viitor dupa gratii. Pentru ca, dupa ce lasase capra in legea ei, o luase la "tavaleala" chiar pe mama lui.
- Este incredibil cum a reusit acest om sa scape basma curata atata timp. Si cand te gandesti ca vecinii din Kogalniceanu nici nu-l considerau un om rau, ci doar "dus", remarca Roscatu'.
Era intr-adevar un caz incredibil. Cozac isi manifestase nebunia cu prisosinta, dar cei din jurul sau nu se sinchisisera. Insurat fiind, pana sa-i creasca fata oligofrena suficient cat s-o supuna fanteziilor sale bolnave, o alergase pe nevasta-sa de nenumarate ori, pentru ca aceasta nu vroia sa "stea". Mai ales cand era beat, ceea ce se intampla des. Femeia isi luase lumea in cap si lasase nebunul in sminteala lui.


SAPTE ORE DE FRECAT COVORUL
Nu, Cozac nu fusese un psihopat sexual, diabolic de inteligent, care a reusit sa fenteze legile firii si ale societatii prin iscusinta mintii lui bolnave.
Cozac ramasese la adapost de legi din inconstienta oamenilor care au trait in apropierea lui si care, desi si-au dat seama ca iese din toate limitele admisibile ale "normalului", l-au lasat de capul lui.
Aveau suficiente date ca sa-l incolteasca. Trecusera trei luni de cand Cozac recunoscuse ca-si ucisese fiica. Avusese timp sa "dospeasca", sa constientizeze crimele sale, daca avea cu ce constientiza. Cand echipa condusa de comisarul-sef Dan Antonescu s-a decis sa treaca la interogatoriu pentru cazul Taricelu, Cozac era cu totul altul decat cel care fusese prins de echipa sectorului 5. Dincolo de ochii sai albastri, senini ca cerul nesfarsit, nu parea sa mai existe cineva. Dupa cum spun medicii in cazurile cand pacientii sunt in stare de inconstienta, "nu era nimeni acasa" in creierul lui Cozac. Ca sa stabileasca un punct de plecare pentru interogatoriu, Colonelul i-a cerut detinutului sa povesteasca inca o data cum s-au petrecut lucrurile cu fiica sa, Andreea. Acesta nu dadea semne ca ar fi inteles ce i se cere. Freca un colt de covor cu pantoful, de parca ar fi vrut sa ajunga la podea. Depunea multa ravna in frecatul covorului, concentrandu-se total in aceasta "munca".
- Noi avem rabdare. Si timp! ii spuse Colonelul, asezandu-se mai confortabil pe scaun.


OCHI SENINI
Ti-ai facut de cap si cu fiica ta cea mare, biata copila, ca e si bolnava, dar tu, nu, trebuia sa ti-o faci obiect sexual, de ai lasat-o si insarcinata... Dar ce sa ne mire, daca ti-ai facut mendrele si cu propria mama... Numai cand bei iti vin poftele astea nebunesti?... De ce te-a lasat prima nevasta? Esti un om violent?... Dar cu capra ce-ai avut? Toate intrebarile politistilor se izbeau de "peretele" privirii linistite a criminalului. Nici macar nu-si intetise ritmul de frecat covorul. Ziceai ca se afla in alta dimensiune.
- Ce se intampla? intreba Radu iritat. E in stare de soc?
- E in starea lui naturala, ca sa zic asa. Asta este, de fapt, omul nostru, spuse Colonelul pe un ton neutru. Uita-te bine la el! Dincolo de privirea asta alba, colcaie poftele perverse. Noi il ajutam sa si le reaminteasca.
Nu il impresiona atitudinea lui Cozac. Nici nu il nelinistea. Stia ca o sa marturiseasca pana la urma. La fel de sigur era si procurorul Dragos N., care lucrase si la cazul Taricelu, din ‘93, si la Lucretia Andreea. Doar ca se ducea un razboi al nervilor pe care nu puteai sa-l castigi decat printr-o rabdare nelimitata. Colegii sai, mai tineri, sperau ca vor rezolva mai repede, dar cu astia, "atipicii", nimic nu este ceea ce pare a fi. N-ai de unde sa-i apuci. Trebuie sa astepti sa faca ei un prim-pas. Iar Cozac nu-l facea. Si trecusera sapte ore.


"... CU FRUNZE"
Colonelul ii punea aceeasi intrebare, cu regularitatea ticaitului de ceasornic: "Spune, cum a fost cu Andreea?" Era amintirea cea mai proaspata in capul criminalului. Vorbise despre ea politistilor de la sectorul 5. Trebuia sa-i sparga zidul de tacere pe care si-l crease. La un moment dat, barbatul incepu sa se legene. Era o alta "activitate" decat frecatul covorului. Au crezut ca, in sfarsit, o sa inceapa sa vorbeasca.
De unde! Parca si privirea i se golise definitiv si iremediabil. Continua sa se legene inca o ora.
Incepeau sa-si piarda rabdarea. Roscatu' vru sa intervina, sa-l mai intrebe ceva, dar Colonelul ii facu semn sa taca. Se aplecase peste masa si-l privea pe Cozac cu un interes crescut, ceea ce-i nedumerea pe colegii sai.
La un moment dat, omul murmura printre dinti: "... cu frunze".
- Ce-a fost asta? intreba Radu dezamagit de "marturisirea" obtinuta.
- A luat-o pe scurtatura! raspunse Piticu' si aproape ca-i venea sa rada, mai mult ca o descarcare nervoasa.
- Adica?
- Adica, restul a povestit in gand, lamuri Colonelul situatia. Bine ca a inceput!
- Ce a inceput?
Colonelul nu mai raspunse. Le facu celorlati semn sa faca liniste. Cozac isi trasese in fata o coala de hartie. Oare sa vrea sa scrie o declaratie? Din datele obtinute despre el reiesea ca nu prea stia nici sa scrie, nici sa citeasca. Totusi, Colonelul puse discret pe masa un pix. Cozac il lua. Dar nu sa scrie.
Dupa ce se uita tamp la foaia goala ca si creierul lui, Cozac incepu sa traseze niste linii aiurea.
Procurorul simti ca-si iese din fire. Participase la interogatoriul criminalului in urma cu trei luni, cand acesta recunoscuse ca-si omorase fiica. Stia ca poate vorbi, ba chiar sa aiba si reactii.
Atunci stabilise o colaborare cu inculpatul, anevoioasa, dar, totusi, o colaborare. Se saturase de circul pe care il facea acum.
- Ce crezi ca faci, mai? se otari el la Cozac. Te joci cu noi?





"A FI COZAC"
Pentru criminalul Cozac Viorel nu s-a inventat
inca un termen psihologic care sa cuprinda toate manifestarile lui monstruoase. El a ramas totusi un termen de referinta in analele Serviciului Omoruri din cadrul Politiei Capitalei sub denumirea simpla de "cazul Cozac". Dar toti stiu ce inseamna
"a fi Cozac".


CAZUL TARICELU
La cazul Taricelu Valentina au lucrat aproape toti politistii de omoruri de la Politia Capitalei, timp de noua ani, pana ce Cozac Viorel si-a recunoscut fapta. S-au facut peste 1.000 de audieri si verificari, fiind luati la puricat toti cei recunoscuti ca pedofili si violatori. Dosarul devenise o piatra de incercare pentru politisti.